Conacul Dobsa

Conacul a aparținut familiei lui Dobsa Lajos (tatăl Dobsa Samuel şi soţia sa, Dubois Amalia, au fost înnobilaţi de regele Fedinand al Ungariei în data de 26 ianuarie 1836 – n.n.) și a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 

Clădirea este în forma literei „L” și se compune din subsol și parter. Cele două laturi au la intersecție un turn. Fațada dinspre stradă are ferestrele drepte, iar fațada dinspre curte, cu pridvor închis, are ferestrele arcuite. Intrarea în pivniță se face prin curte, pe o scară dreaptă.

În prezent, clădirea găzduieşte Școala Generală cu clasele I-VIII a satul Coșdeni.

Contact: 0721598848 – Nicolae Popa

Biografie Dobsa Lajos

Dobsa Lajos (n. 6 octombrie 1824, Mako – d. 8 iulie 1902, Coşdeni) a fost un cunoscut actor, dramaturg, publicist şi om politic maghiar, prieten cu Petofi Sandor şi adept al lui Kossuth Lajos.

S-a născut în casa Eisenbeck, situată în Széchenyi tér 17., în locul căreia azi se află „Csipkesor”. Locul nașterii este marcat printr-o placă comemorativă, așezată pe peretele clădirii moderne. Tatăl, Dobsa Sámuel se ocupa de comerțul cu fier, iar mama, Dubois Amália s-a născut în Nagyszentmiklós (Sânnicolau Mare), având origini belgiene. În data de 26 ianuarie 1836 familia a fost înnobilată de regele maghiar Ferdinand al V-lea.
Viziunea și cultura franceză i-au fost insuflate de către educatorul de Berry, care se considera descendent princiar al Casei Bourbon. La vârsta de 11 ani deja regiza piese de teatru împreună cu colegii de joacă. Din 1839 a studiat dreptul la Debrecen; totodată a înființat o trupă de teatru în oraș și a regizat spectacole ale acesteia. În 1842 și-a încheiat studiile și a fost numit în funcția de secretar adjunct onorific al comitatului Csanád. În calitate de stagiar la drept a participat la întrunirile din 1843-1844 ale Parlamentului de la Pozsony (Bratislava); aici s-a înlăturat mișcării reformiste şi a avut posibilitatea de a cunoaște ideile lui Kossuth Lajos. În toamna anului 1844, deşi proaspăt avocat, s-a angajat ca și actor; părinții au acceptat cu greu decizia băiatului lor. În perioada 20 octombrie 1844 - 10 martie 1845 a jucat la Győr în trupa lui Komlóssy Ferenc și Hegedűs András. A mai jucat și la Pest (Pesta), Debrecen, Cluj și Arad. În septembrie s-a întors la Győr, dar și-a continuat traseul actoricesc alături de trupa lui Hetényi József.
În data de 1 februarie 1845 a jucat ca și „oaspete” la Nemzeti Színház (Teatrul Național) din Pest. Aici a făcut cunoștință cu Petőfi Sándor, cu care a locuit împreună pentru o perioadă mai lungă. În Pesti Divatlap (Ziarul de Modă), Petőfi și-a numit prietenul „un tânăr cu talent deosebit, neglijat pe nedrept”, dar s-a dovedit a fi prea puțin pentru ca acesta să obțină un contract în capitală. A contat, poate, și faptul că era cunoscută poziția sa politică de stânga. În lipsa unui contract la Pest s-a îndreptat spre zona rurală; mai târziu a părăsit trupa din cauza intrigilor unui  rival și a unei iubiri fără speranță.
S-a întors din nou la Győr, apoi pe 1 octombrie 1846 a plecat în străinătate; a vizitat Germania şi Anglia, apoi s-a instalat la Paris, capitala Franței. Pe 10 februarie 1848 s-a întâlnit cu o trupă ungurească de teatru. Unsprezece zile mai târziu a asistat la izbucnirea revoluției din Franța. Pe 22 februarie a ieșit pe stradă împreună cu revoluționarii, a devenit cronicar al celor văzute (mai târziu, în Ungaria, a publicat reportajele într-o carte). A participat şi la luptele de pe baricade; a susţinut revendicările politice ale clasei muncitoare din orașe; a fost singurul „stângist” care a criticat cele 12 puncte, a sesizat lipsa măsurilor care aveau ca obiectiv ameliorarea statutului muncitorilor, a protestat din cauză că breslele încă existau. Pe 15 martie era liderul delegației maghiarilor din Paris, care s-a prezentat în fața guvernului francez interimar. Câteva zile mai târziu a pornit spre Ungaria.
În țara natală s-a alăturat mișcării intelectualității radicale; pe 10 mai a fost membru al delegației care a protestat împotriva masacrului de la Buda. Alegerile naționale care au precedat instalarea primului parlament al poporului au avut loc în data de 20 mai, fiind câștigate la Makó de către Bánhidy Albert, primul vicecomite al comitatului Csanád. Persoana delegatului nou ales a fost de multe ori aspru criticată de către Dobsa Lajos în ziarul de stânga Marczius Tizenötödike (Cincisprezece Martie), mai ales din cauza promisiunilor nerespectate. Nici în privința criticilor aduse puterii feudale nu s-a limitat la locul său natal; nu a trecut cu vederea nici numirea lui Balog Kornél ca reprezentant al comitatului Győr.
A activat ca și ziarist sub pseudonimele Radicalis și asboD; în octombrie 1848 a început să critice instituția regelui, a militat pentru detronare. În decembrie a militat împotriva celor credincioși împăratului, l-a sfidat pe Pálffy Albert.
La începutul anului 1849, împreună cu Vasvári Pál și alți cinci colegi, a adresat un memoriu lui Kossuth Lajos, cerându-i acordul pentru organizarea unor adunări populare și grupuri de gherilă. Au primit scrisoarea de numire; Dobsa a putut începe anunțarea revoltelor populare în comitatele Csanád și Csongrád, în calitate de comandant al trupelor independente, cu rang de căpitan. A participat în lupte, de unde a trimis reportaje la ziare. Din articolele publicate aflăm că în zona Körmöcbánya (Kreminca) a fost martorul luptelor din Felvidék (Ungaria de Sus), apoi din Debrecen s-a întors în orașul natal. În această perioadă Makó era pusă în pericol de către răsculaţii sârbi din zona Délvidék (Ungaria de Jos), de aceea a organizat o trupă independentă, iar în seara de 21 martie a pornit cu 1700 de pedestrași, 139 de călăreți și 97 de mașini din Szeged spre Makó, a traversat Mureșul, iar a doua zi în lupta de la Deszk și Szőreg a distrus trupele inamice.
După capitularea de la Világos s-a retras pe domeniul din Coșdeni al tatălui său și s-a apucat să scrie piese de teatru. În perioada 1848–1895 a scris 14 piese, a fost câștigătorul și sponsorul mai multor concursuri de dramaturgie. A încercat să reducă doliul național prin intermediul comediilor. În data de 22 mai 1850 i-a fost jucată comedia Öcsém, házasodjál (Frate, însoară-te!) la Teatrul Național. S-a prezentat personal la acest eveniment cu toate că știa că este căutat din cauza activităților din timpul revoluției. După arestare a fost închis timp de șase luni la Újépület (Clădirea Nouă), dar după eliberare a avut voie să locuiască la Pest doar sub supravegherea poliției.
Până în anul 1874 a trăit în capitală; în 1869 s-a întors în viața politică, a devenit deputatul partidului de centru-stânga al localității Makó. A luptat pentru independența națională și reformele economice şi culturale. A atacat reconcilierea, era de aceeași părere cu Kossuth Lajos. În 1874 a fost ales din nou deputat, dar după un an, când partidul său s-a unit cu Partidul Liberal, a renunțat la mandat.  După ce a încercat în zadar să obțină postul de intendent al Teatrului Național, s-a retras din viața literară.  Ultimii ani i-a petrecut scriind. A decedat în 1902, în Coșdeni, fiind înmormântat în această localitate.

Principalele opere
• Aba Sámuel
• Attila és Ildikó (1858) /Attila și Ildikó/
• Az 1848. évi francia forradalom (1848) /Revoluția franceză din anul 1848/
• Bűn bűnt követ (1862) /Păcatul naște păcat/
• Egy bukás sikere (1858) /Succesul unui eșec/
• Egy nő, akinek elvei vannak (1856) /Femeia cu principii/
• Guttenberg (1852)
• I. István király (1861) /Regele Ștefan I/
• Károly úr bogara /Capriciile domnului Carol/
• Könnyelműség (1850) /Ușurință/
• IV. László /Vasile IV/
• V. László (1857) /Vasile IV/
• Pacsuli világismerete (1850) /Experiența de viață a lui Pacsuli/
• Öcsém, házasodjál! (1850) /Frate, însoară-te!/
• Vígjáték tárgy (1861) /Obiect de comedie/

Roluri importante
• Krumm Eliás (Kotzebue: Legjobb az egyenes út /Calea dreaptă e cea mai bună/)
• Bájkerti (Szigligeti Ede: Két pisztoly /Două pistoale/)

Memoria
• Placă comemorativă la Makó, în locul casei părintești.
• Cu ocazia pregătirilor pentru recensământul din 1970, strada fără nume până atunci  situată în Makó lângă vechiul cimitir reformat a fost denumită după Dobsa Lajos.
• Statuia realizată de către Lantos Gyöngyi a fost dezvelită în parcul de statui din Makó în anul 1998.

Surse
• Péter László: Csongrád megye irodalmi öröksége, 219-237. o. Bába Kiadó, Szeged, 2008 ISBN 978-963-9717-67-1 [Moștenirea literară a județului Csongrád, Editura Bába]
• Makó története 1849-től 1920-ig (szerkesztette: Szabó Ferenc) [Istoria localității Makó în perioada 1849-1920], (redactată de: Szabó Ferenc) Makó, 2002 ISBN 963 03 3390 2

Alte informații
•Magyar színházművészeti lexikon. Főszerk. Székely György. Budapest: Akadémiai. 1994. ISBN 963-05-6635-4 Online elérés [Enciclopedie de artă teatrală, redactor-șef Székely György. Budapesta: Academiei]
• Dobsa Lajos – Huszadikszazad.hu [secoluldouăzeci.hu]

Proiectul „Poftiţi la Pomezeu!” este derulat de Asociaţia Culturală D’ART Oradea, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Bihor (Direcţia de Dezvoltare şi Implementare Proiecte) şi al Primăriei şi Consiliului Local Pomezeu.

Copyright © 2018. Toate drepturile rezervate.

Powered by Virtual Craft®