Casa tradiţională Morgovan Floare – Pomezeu nr. 62

Se află pe lista monumentelor istorice din România sub codul BH-II-m-B-01187.

În satele comunei Pomezeu încă mai putem vedea case şi anexe gospodăreşti dintre cele două războaie mondiale. Ele ne oferă imaginea ocupaţiilor de bază ale sătenilor: agricultura şi creşterea animalelor. Acestea se încadrează în tipul gospodăriilor cu curţi închise în care se includ: uşa şi poarta de intrare în ocol (un ansamblu artistic de reţinut, de la porţile vechi de lemn, având stâlpii incizaţi cu rozete solare, până la porţile de azi, îmbrăcate în tablă, dar perpetuând prin ornamente, simboluri ale comuniunii românilor cu natura); casa de locuit; poiata (iştalăul, grajdul pentru animalele mari); „colniţa” în care se proteja carul şi alte unelte agricole; coteţe pentru animale şi păsări; în spatele grajdului se depozita temporar gunoiul, paiele de aşternut şi furajele necesare iernatului animalelor.

Casa de locuit, până la mijlocul secolului al XX-lea, în care se include şi locuinţa lui Morgovan Floare din Pomezeu înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice din România, avea următoarele componente: târnaţ cu stâlpi de lemn, adesea incrustaţi cu rozete solare, un spaţiu numit „tindă” din care se intra în „soba” dinspre uliţă, numită şi camera pentru „ospătoi” şi în camera dinspre grădină, camera de „şedere”. În partea dreaptă a târnaţului era cămara de alimente. În tindă, era cuptorul de copt pâinea şi vatra de foc pentru gătit alte preparate, dar şi loc pentru depozitarea butoiului cu varză şi alte produse agroalimentare, dacă în gospodărie nu era amenajată o pivniţă. Acest tip de casă, care avea pereţii din bârne orizontale încheiate în cheotori, drepte sau în coadă de rândunică, tencuiţi cu lut amestecat cu pleavă, cu vatra de pământ şi acoperişul în două ape, cu învelitoare de ţiglă, a fost precedat de locuinţe mai modeste, monocelulare, dar cu tindă şi târnaţ, cu acoperişul în patru ape şi cu învelitori din paie de grâu sau secară. În tindă, deasupra vetrei de foc (cuptorul), era agăţată din pod „babura”, un coş împletit din nuiele care aspira scânteile, evitând aprinderea acoperişului din paie. Tavanul şi unora şi altora era din scânduri de brad fixate pe bârne de stejar. La zidirea pereţilor s-a mai folosit chirpiciul (văioaga) şi treptat cărămida.

Gospodăriile din zilele noastre au curţile închise, având două camere la stradă, rareori folosite, cu poarta şi uşa de intrare la mijlocul acestora. În prelungirea lor sunt cel puţin bucătăria şi anexele ce închid curtea.

Contact: 0760694627 - Doru Benea

Proiectul „Poftiţi la Pomezeu!” este derulat de Asociaţia Culturală D’ART Oradea, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Bihor (Direcţia de Dezvoltare şi Implementare Proiecte) şi al Primăriei şi Consiliului Local Pomezeu.

Copyright © 2018. Toate drepturile rezervate.

Powered by Virtual Craft®