Casă tradiţională – Sitani nr. 116

Casa de locuit, până la mijlocul secolului al XX-lea, avea următoarele componente: târnaţ cu stâlpi de lemn, adesea incrustaţi cu rozete solare, un spaţiu numit „tindă” din care se intra în „soba” dinspre uliţă, numită şi camera pentru „ospătoi” şi în camera dinspre grădină, camera de „şedere”. În partea dreaptă a târnaţului era cămara de alimente. În tindă, era cuptorul de copt pâinea şi vatra de foc pentru gătit alte preparate, dar şi loc pentru depozitarea butoiului cu varză şi alte produse agroalimentare, dacă în gospodărie nu era amenajată o pivniţă. Acest tip de casă, care avea pereţii din bârne orizontale încheiate în cheotori, drepte sau în coadă de rândunică, tencuiţi cu lut amestecat cu pleavă, cu vatra de pământ şi acoperişul în două ape, cu învelitoare de ţiglă, a fost precedat de locuinţe mai modeste, monocelulare, dar cu tindă şi târnaţ, cu acoperişul în patru ape şi cu învelitori din paie de grâu sau secară. În tindă, deasupra vetrei de foc (cuptorul), era agăţată din pod „babura”, un coş împletit din nuiele care aspira scânteile, evitând aprinderea acoperişului din paie. Tavanul şi unora şi altora era din scânduri de brad fixate pe bârne de stejar. La zidirea pereţilor s-a mai folosit chirpiciul (văioaga) şi treptat cărămida.

Contact: 0765769255 - Nicolae Varga